Comuna Saschiz, al cărei centru istoric este cuprins în patrimoniul mondial UNESCO alături de Biserica fortificată ‘Sfântul Ștefan’, construită în secolele XIV-XV, străjuită la Vest de Cetatea Țărănească din secolul al XIV-lea, complet restaurată, și la nord-est de Cetatea Uriașilor, care era locuită în jurul anilor 2500 îHr – 1800 îHr, a intrat în finala competiției Destinația Anului 2025.
‘Avem vești foarte bune! Saschiz a ajuns în finala Destinația Anului 2025, la categoria ‘Sat de Poveste’, iar destinația de ecoturism Colinele Transilvaniei, din care facem parte, e finalistă la categoria ‘Tărâmuri fermecate’. Putem duce Saschizul pe podium împreună! Între 4 și 25 martie 2025 votează Saschiz și Colinele Transilvaniei’, a postat Primăria comunei Saschiz pe Facebook.
O competiție de interes național organizată în parteneriat cu Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Alianța Pentru Turism, Institutul pentru Orașe Vizionare (IOV), Asociația Cred în România, Federația Industriei Hoteliere din România (FIHR), Federația Asociațiilor de Promovare Turistică din România (FAPT), RoBoost Antreprenorești, Re-Patriot, Urlaub in Rumanien, Academia de Studii Economice București, Asociația de Ecoturism din România (AER), Mamaia – Susținător principal al stațiunilor turistice românești.
Destinațiile câștigătoare în anii trecuți au beneficiat de creșteri majore în intenția de vizitare, fie că au fost regiuni, orașe, stațiuni, sau atracții.
Administrația comunei Saschiz consideră că există suficiente argumente ca Saschiz să fie Destinația Anului 2025, la categoria ‘Sat de Poveste’, având în Patrimoniul UNESCO situl săsesc cu biserica fortificată ‘Sfântul Ștefan’ din Saschiz, a cărei construcție a început în anul 1493, cu o fortificație construită între secolele al XIV-lea și al XV-lea, cu ziduri înalte până la 9 metri, din care se mai păstrează doar o parte.
Biserica este construită în stil gotic, iar turnul de apărare are niveluri cu guri de tragere și seamănă cu Turnul cu Ceas din Sighișoara.
Pe lângă acesta, Saschiz mai deține Cetatea Țărănească a cărei ridicare a început în 1347 și s-a terminat în secolul al XIV-lea, care se întinde pe o suprafață de 5000 de metri pătrați, în jurul căreia s-au țesut o serie de legende.
‘Ceea ce se vede și azi, Cetatea Țărănească din Saschiz este o cetate de apărare, care servea drept refugiu pentru localnici în caz de invazii, dar, în același timp, și pentru păstrarea alimentelor întrucât asigura un regim termic adecvat. Legendele spun că ar exista un gang secret subteran care face legătura cu biserica din centrul satului’, a spus primarul comunei Saschiz, Ovidiu Șoaită.
Primarul a spus că a fost descoperit un pasaj prin care se poate ieși în spatele cetății și că este posibil să fi existat un al doilea pasaj secret către o altă biserică, care a existat în apropiere.
De asemenea, Cetatea Uriașilor sau Huhnenburg, cum îi spuneau sașii, este situată la 4 kilometri nord de comuna Saschiz, într-o zonă de pășunat denumită de localnici Volsoc, existența ei fiind confirmată de cercetări arheologice efectuate în 1949.
Cercetările au scos la iveală că Cetatea Uriașilor are o formă circulară, este situată pe un platou înalt de 681,5 metri, epistolar, are diametrul de 60 de metri, iar la 150 de metri mai jos de vârf, aceasta este înconjurată de o terasă bine păstrată pe laturile de sud-vest și nord-vest. În Monografia comunei Saschiz se menționează că Cetatea Uriașilor fost cercetată de o echipă de arheologi din Cluj în anul 1949, care a scos la iveală fragmente de ceramică de tip Coțofeni, specifică anilor 2500 – 1800 înainte de Hristos, dar că așezarea datează din preistorie.
Pe lângă numeroasele legende țesute în jurul acestei cetăți, în anul 2015 în Saschiz a fost deschis un atelier de ceramică, în care a fost reînviat meșteșugul olăritului într-o tehnică specifică acestei zone, sgraffito, care a fost abandonată pe la mijlocul anilor 1700 și se numea ‘ceramica albastră de Saschiz’.